Actor si compozitor de origine română, Sabin Tambrea provine dintr-o familie de muzicieni. Stabilit în Germania încă de la vârsta de doi ani, Sabin se împarte între teatru și film, câștigându-și faima cu roluri în filme importante, precum Ludwig II, rol pentru care a fost și premiat. În „La Gomera”, propunerea României la Oscar, Sabin interpretează rolul unui traficant aflat în arest în București. Sabin a câștigat premiul Bavarian Film Award (pentru tinerii actori), New Faces Award și o nominalizare la German Film Award.
Actorul care a devenit cunoscut de către publicul din România datorită rolurilor din Hackerville și La Gomera, ne-a împărtășit din experiența sa și ne-a dezvăluit lucruri cu adevărat interesante.
Ce reprezintă muzica pentru tine?
Muzica este în continuare o limbă nativă pentru mine. Ea traduce sentimentele pentru care găsești cu greu cuvinte pentru a le descrie. Pentru fiecare rol nou încep să compun o coloană sonoră care să atragă o imagine muzicală a noului proiect și unde ar putea merge. Recent, s-a întamplat pentru prima dată ca regizorul filmului meu Narcissus și Goldmund să folosească câteva dintre compozițiile mele, asa că am putut lucra pe coloana sonoră. Niciodată nu am abandonat muzica. Mai mult decât atât, sunt recunoscător pentru oportunitatea de a fi cunoscut puterea muzicii în tinerețe.
Deși provii dintr-o familie de muzicieni și ai studiat muzica la rândul tău, ai ales totuși actoria. Ce te-a determinat să iei această decizie?
Ca actor, mă pot concentra pe anumite aspecte ale personajului care sunt dincolo de perfecțiune, dar și să descopăr temerile ascunse. Asta m-a atras mai mult decât să mă prefac că sunt bun în ceea ce fac.
Știu că la început erai foarte emotiv și aveai trac când erai pe scenă. Cum ai reușit să scapi de această teamă?
Faptul că m-am simțit mult mai confortabil pe scenă fără un instrument. Când eram mai tânăr îmi era teamă să fiu pe scenă cântând la vioară, deoarece “orice greșeală mică înseamnă că nu ai exersat destul”, iar asta era o presiune foarte mare. În acea perioadă, părinții m-au dus la corul de copii al teatrului din orașul în care locuiam pentru a mă obișnui cu expunerea publică, iar asta m-a ajutat.
Ești actor și de teatru, și de film. Care dintre acestea reprezintă o provocare mai mare pentru tine și care te împlinește mai mult atât pe plan profesional, cât și pe plan personal?
Pe platourile de filmare nu ai timp să îți extinzi abilitățile de actor. De aceea, teatrul este foarte important pentru mine. Procesele de a eșua și de a învăța stau la baza activității mele de actor în fața camerei. Nu mi-aș dori să ratez niciunul dintre acestea. Trăiești atât de multe emoții pe o scenă, dar acele emoții merg mână în mână cu certitudinea, încât acele momente se pierd atunci când se lasă cortina. Și asta îmi place la filme – rămân puțin mai mult.
Știu că ai interpretat și roluri feminine, precum Margareta din “Ivona, principesa Burgundiei”. Ce a reprezentat acest rol pentru tine și cât de solicitant a fost?
Prin acest rol am înțeles că este o limitare să te gândești la un personaj în categorii precum masculin sau feminin, este o restricție inutilă. Acest rol a reprezentat, de asemenea, începutul unei călătorii în care am interpretat mai multe roluri de travestit, ultimul fiind în serialul „Berlin Station”. Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să fac parte din această minunată distribuție.
Ce te inspiră atunci când te pregătești pentru un rol?
Pe lângă muzică, îmi place să merg în căutarea unui parfum pentru fiecare rol nou. Mă ajută în căutarea unei dimensiuni mai subconștiente și este foarte interesant cum o simplă schimbare a parfumului poate duce la un nou limaj corporal. Și sper să nu le displacă colegilor, dar chiar și asta ar duce la un efect interesant.
Există vreun actor sau regizor cu care ți-ai dori să lucrezi?
Sunt foarte fericit pentru fiecare nouă colaborare și pentru inspirația care vine odată cu ea. Ar fi frumos să lucrez din nou în Romnia. Este minunat să vezi cât de apreciată este arta filmelor aici. Avem regizori fantastici și actori incredibil de talentați și sunt mândru să văd cât de iubite sunt filmele românești pe scena internațională. Pe lângă asta, dacă aș primi un telefon de la Christopher Nolan, probabil nu l-aș ignora.
Cum reușești să îți împarți timpul între filmări și viața personală?
Nu trebuie să îl împart, iar asta este partea minunată. Fiecare moment personal păstrează inspirația pentru muncă, dacă ești atent. Și, de asemenea, poți învăța multe lucruri din roluri pe care le interpretezi, mai ales dacă este vorba despre gânduri pe care nu le ai în viața de zi cu zi. Chiar și așa, ar trebui să ai grijă să petreci suficient timp cu cei dragi.
Ai emigrat în Germania alături de familia ta încă de când erai copil. Te mai leagă ceva de România?
Este țara în care m-am nascut, mentalitatea în care trebuia să respir și pentru mine cea care îmi definește sentimentele despre România. Este patria mea și este un sentiment frumos de fiecare dată când revin.
Ai jucat în coproducții românești, precum Hackerville și La Gomera. Cum ai primit propunerea de a face parte din aceste proiecte?
Am citit într-o revistă germană că regizoarea autohtonă Anca Miruna Lăzărescu lucrează la o coproducție internațională, pe nume Hackerville. I-am scris o scrisoare în care i-am spus că ar fi frumos să lucrăm împreună, într-o zi. Și atunci totul a decurs foarte repede, m-au invitat la un casting. Corneliu Porumboiu m-a vazut într-un film unguresc, The Notebook și de atunci am păstrat legătura. El m-a invitat, de asemenea, la un casting și așa am avut norocul să devin parte a minunatului proiect numit La Gomera.
Ai câștigat premii în industria cinematografică și ai jucat în producții care la raândul lor au fost premiate. Te-au influențat în vreun fel aceste premii?
Este minunat să atragi atenția industriei asupra unui film, dar începi de la zero cu fiecare proiect nou. Primul meu film a fost Ludwig II și a avut un impact destul de mare în Germania. Nu mă așteptam ca telefonul să nu mai sune după acest proiect, dar s-a întâmplat aproximativ un an. Asta mi-a oferit oportunitatea să filmez câteva proiecte cu studenți și nu mi-aș fi dorit să ratez aceste experiențe.
Ce planuri de viitor ai? Proiecte noi?
Am avut norocul să filmez câteva filme grozave în ultimul an, iar acum aștept să se lanseze. Unul dintre acestea este Narcis și Goldmund, un film bazat pe celebrul roman de Hermann Hesse, dar și seria Babylon Berlin, iar eu m-am alăturat distribuției în cel de-al treilea sezon.
Esti implicat în organizații umanitare?
După cum vedeți cu mișcarea mondială “Vinerea pentru viitor”, aceasta este ceva care ne va preocupa pe toți în viitor din ce în ce mai mult. Este important să reținem că resursele noastre sunt limitate și că nu trebuie să trăim într-un mod egoist, așa cum majoritatea o facem. Toată lumea poate avea un început timid, iar asta ar trebui să ne așteptăm și de la politicieni și industrii. De exemplu, am fost destul de surprins să văd că pe platoul de filmare se pun la dispoziție farfurii din plastic pentru catering, doar pentru că este mai ieftin să le arunce pe toate, decât să ai farfurii pe care le poți spăla. Și vorbim aici despre aproximativ 50 de saci de gunoi pe zi, o cantitate enormă de deșeuri.
Fotograf: Patrice Brylla
Styling: Ines Kindel
Makeup&Hair: Anna Brylla
Model: Sabin Tambrea